duminică, 13 iulie 2014

Mici distracții atunci cand citim


o mie si una de noptiCititul este distractiv. Dacă nu ar fi așa, poate lectura nu ar avea atât de mulți prieteni. Distracția în timp ce citim îi poate împinge pe copii spre lectură. Țin minte, când eram mică, m-am apucat de „1000 și una de nopți” pentru că îmi plăcea coperta. O văd și acum cu ochii minții: o copertă lucioasă, un amestec de culori vii, roz și verde deschis. Culorile acelea mi-au luat ochii, încurajându-mă să citesc. Și am citit pagină după pagină, fascinându-mă poveștile istorisite de Șeherezada soțului ei.
Deși nu s-ar crede, coperțile influențează mult, mai ales când e vorba de copii. Dar și adulții, aflați într-o librărie vor fi mai tentați să răsfoiască o carte cu o copertă atractivă. Pot cumpăra cartea chiar și numai pentru a o așeza în bibliotecă și a-i admira coperta. Glumesc, desigur!
Altă distracție legată de modul de a citi îl reprezintă personajele. Și anume: nu-i așa că atunci când citiți, vă imaginați personajele într-un anume fel?grasa-proasta-brasoveanu
În funcție de descrierea din carte, îi faceți un portret, iar personajul capătă o înfățișare: înalt sau scund, blond sau brunet, cu părul lung sau scurt și lista poate continua. Câteodată ne imaginăm și vocea, iar în timp ce citim, se produce o sinestezie, personajul nostru căpătând glas.
Dacă vă spun ce metodă folosesc eu, cred că vă veți distra puțin. Le atribui actori personajelor! Da, da. Iau actori celebri din filme și seriale, cărora le distribui rolul din carte. Astfel, sunt regizorul propriului film, realizat în mintea mea după carte. Fac asta de când eram mică și pot spune că funcționează. Citesc cartea mai repede, pare mai atractivă, mai ales când personajul meu rostește cuvintele din carte cu vocea actorului. Partea și mai distractivă apare atunci când îl văd pe actorul respectiv într-un film: în mintea mea, este identificat cu personajul din carte, iar când îmi aduc aminte de rolul lui de acolo, mă pufnește râsul. Mai ales atunci când rolul din film contrastează puternic cu cel din carte. Există și anumite perioade când personajele împrumută chipurile și vocile actorilor; dacă în perioada în care citesc o carte urmăresc un serial, e probabilitatea mai mare ca personajele să fie „interpretate” de actorii din acel serial.cititul-distractiv
Mai am o metodă distractivă de a citi, dar pe care nu o recomand. Asta pentru că… nu veți înțelege nimic și veți strica surpriza, mai ales dacă este o poveste cu suspans. Această metodă o aplicam doar în copilărie, și de regulă dacă reciteam o carte. Pentru că da, și reciteam cărțile care mi-au plăcut, de mai multe ori. Dar să ne întoarcem la metodă: citeam cărțile invers! De la sfârșit la început. De acord, e ciudat, fără noimă. V-am spus că nu o recomand, dar dacă tot a venit vorba de moduri distractive de a citi… Sau mai am o metodă pe care o folosesc si acum uneori: după ce am terminat o carte, pentru a nu o reciti de la început, o deschid la întâmplare; sar peste pasajele care nu m-au impresionat, mă întorc la cele care mi-au plăcut, le subliniez și pe cele mai bune le păstrez ca și citate.
De multe ori, m-am surprins râzând în timp ce lecturam. Cel mai mult mi s-a întâmplat la cărțile Rodicăi Ojog-Brașoveanu și ale lui Jerome K. Jerome; râd de una singură, în fața cărții, câteodată mai fac o pauză de râs, mă opresc pentru a râde liniștită și a savura ceea ce tocmai am parcurs. Dacă lângă mine este pisica (pentru că fac și asta, citesc cu pisica lângă mine), se miră și ea văzându-mă cum râd: îmi aruncă o privire curioasă, după care se întinde la loc.
Tu ai moduri distractive de a citi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu