vineri, 25 iulie 2014

Rodica-Ojog Brașoveanu – Coşmar


Rodica-Ojog Brașoveanu (1939-2002) s-a născut în București, a urmat cursurile Facultății de Drept din București, dar în 1956, după 2 ani, a fost exmatriculată din motive politice. Pentru a se înscrie din nou la facultate, a fost nevoită să desfășoare o activitate de muncitor necalificat la fabrica de medicamente Galenica, după care a fost admisă la Facultatea de Drept din Iași, unde a și absolvit. A profesat ca avocat timp de 7 ani, apoi s-a dedicat scrisului, la sugestia soțului său, actorul și scriitorul Cosma Brașoveanu. „Cosma, soțul meu, mereu îmi spunea să încerc să scriu, dar eu nu voiam, mă temeam să nu ajung să am doar o operă de sertar. Și atunci, el mi-a spus: <Uite, dacă scrii cinci pagini până vin de la spectacol, te scot la bar! >. Și cu asta m-a agățat: scriam de rupeam masa.” [sursa: http://www.formula-as.ro/1999/369/lumea-romaneasca-24/in-vizita-la-marea-maestra-a-romanului-politist-rodica-ojog-brasoveanu-675].
Majoritatea romanelor scrise de ea sunt polițiste, câteva istorice și unul științifico-fantastic. Printre cele mai cunoscute cărți ale ei se numără: Cianură pentru un surâs, Moartea semnează indescifrabil, Bună seara, Melania!, Anonima de miercuri, 320 de pisici negre, Al cincilea as, O toaletă a la Liz Taylor, Necunoscuta din congelator, Un blestem cu domiciliul stabil, Dispariția statuii din parc, Stilet cu șampanie, Grasă și proastă.
După aproape fiecare roman al ei citit, spun: „Ăsta e cel mai tare!”. După care citesc altul, și „topul” se reconsideră. Așa am spus și acum, după ce am citit „Coșmar”, roman apărut în 1992. În acea perioadă, la puțin timp după Revoluția din 1989, avea loc o „explozie” a producțiilor pe tema paranormalului. După ce s-a ridicat cenzura impusă de regimul comunist, paranormalul era foarte la modă sau „trendy”, cum am spune astăzi. Pe acest aspect a mizat, probabil, doamna literaturii polițiste românești când a scris „Coșmar”.
Dar să vedem despre ce este vorba: un coșmar începe să trăiască Laura Florescu în iarna anului 1992, atunci când își recunoaște propriul chip într-o fotografie veche. Seria coincidențelor bizare continuă, fotografia fiind datată și semnată cu propriul scris: „Laura, 1928”. Rațional vorbind, era imposibil să fie vorba despre ea, Laura Florescu fiind născută mulți ani mai târziu. Pasionată de antichități și intrigată, femeia începe investigații mai profunde: cu ajutorul lui Călin, un tânăr anticar, face tot posibilul pentru a da de urma celeilalte Laura. Femeia este atât de hotărâtă să dezlege misterul, încât își pune în pericol relația cu partenerul de viață, care nu este de acord cu noile preocupări ale acesteia și cu credința ei în fenomene paranormale.
Pe parcursul romanului, mai multe întâmplări bizare legate de acea misterioasă Laura au loc. Să aibă dreptate Laura, crezând că este reîncarnarea acelei femei? Să mai fi trăit o dată, în altă epocă? Să fi fost o rudă necunoscută, acea Laura 1928? Să își fi pierdut mințile Laura din prezent? Sau pur și simplu, totul este o coincidență bizară, o glumă proastă a cuiva sau a hazardului? Veți afla răspunsul doar citind cartea. Ce pot să vă spun este că finalul vă va năuci. Cred că este cel mai reușit final din toate cărțile doamnei Brașoveanu citite până acum. Dacă la celelalte aveam vagi bănuieli privind finalul, acum pot spune că nici prin cap nu mi-a trecut cum se va termina sau adevărata explicație a misterului.
Lectură plăcută și chiar dacă dintr-un motiv sau altul veți simți nevoia sa abandonați cartea pe parcurs, mergeți până la capăt! Nu veți regreta, pentru că nimic nu este ceea ce pare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu