miercuri, 30 iulie 2014

Rodica Ojog-Brașoveanu: Răzbunarea sluților

RAzbunarea-slutilor-Rodica-Ojog-BrasoveanuRodica-Ojog Brașoveanu (1939-2002) s-a născut în București, a urmat cursurile Facultății de Drept din București, dar în 1956, după 2 ani, a fost exmatriculată din motive politice. Pentru a se înscrie din nou la facultate, a fost nevoită să desfășoare o activitate de muncitor necalificat la fabrica de medicamente Galenica, după care a fost admisă la Facultatea de Drept din Iași, unde a și absolvit. A profesat ca avocat timp de 7 ani, apoi s-a dedicat scrisului, la sugestia soțului său, actorul și scriitorul Cosma Brașoveanu.
Majoritatea romanelor scrise de ea sunt polițiste, câteva istorice și unul științifico-fantastic.
Răzbunarea sluților este unul din ultimele romane scrise de autoare, finalizat la data de 16 mai 2001 (cum scrie chiar la sfârșitul cărții), apărut la Nemira și reeditat de câteva ori. Titlul este unul foarte original; la auzul său, recunosc că m-a pufnit râsul și am hotărât că numai o persoană atât de spirituală precum Rodica Ojog-Brașoveanu ar putea să își numească romanul într-un fel atât de… năstrușnic.
Dincolo de aspectul comic, titlul este unul profund și realist, ca și romanul, de altfel. Autoarea scoate în evidență criteriile superficiale ale succesului secolului XXI, bazate pe aspectul fizic; modul în care oamenii sunt induși în eroare de frumusețea fizică, nemaiținând cont de alte aspecte.
În această carte, personajele se împart în două categorii mari: frumoșii și sluții. Știu că pare comic și superficial, însă mesajul este mult mai profund: tocmai frumoșii sunt adevărații sluți. Pentru a înțelege mai bine despre ce vorbesc, propun o mică prezentare a acțiunii:
București, început de secol XXI. Facem cunoștință cu un cuplu oarecum ciudat: Clotilda, o femeie de afaceri bogată, trecută de 60 de ani și Patrick (în acte Petre Sârbu), un tânăr seducător de 25 de ani. Amândoi știu că relația lor se bazează pe un schimb cât se poate de evident: bani și viață lipsită de griji (din partea Clotildei) contra frumusețe și tinerețe (din partea lui Patrick).
În alt plan, o avem pe Luiza Miclea, fostă cântăreață la Operă și prietenă cu Clo-Clo (așa cum o alintă Patrick). Înzestrată cu o frumusețe ieșită de comun în tinerețe, Luiza Miclea este o histrionică tipică: se îmbracă și se machiază extravagant, în ton cu câte un personaj de operă. Sub aspectul excentric, ea ascunde o mare suferință: și-a pierdut în mod tragic toată familia: mai întâi fiica însărcinată și ginerele, iar la mai mulți ani distanță, nepoata, singurul „motor” care o mai ținea în viață. Se pare că nepoata, pe nume Monica, artistă talentată, s-a sinucis în împrejurări necunoscute. Însă Luiza Miclea nu acceptă ipoteza sinuciderii, fiind ferm convinsă că o terță persoană este implicată; femeia este hotărâtă să facă dreptate în felul ei, plănuind să-i găsească pe vinovați și să răzbune moartea fetei. În acest demers, este ajutată de Emil, un admirator devotat al Monicăi.
Îmi place la acest roman faptul că nu se pune accentul exclusiv pe intrigă, pe acțiune; personajele sunt foarte bine conturate, autoarea creând adevărate tipologii. Urmând categoriile de care vorbeam la începutul recenziei, voi încerca o descriere a personajelor:
Categoria „frumoșilor”
1. Patrick, pe numele adevărat Petre Sârbu, este genul de bărbat după care suspină tot publicul feminin, de la adolescente până la sexagenare. Este perfect conștient de efectul provocat de frumusețea și tinerețea sa, atu-uri pe care le exploatează la maxim pentru a se bucura de o viață lipsită de griji. „Nu-i ruşine să munceşti, da’i mai bine să domneşti” este filosofia lui de viață. Nu muncește, este întreținut de Clotilda, soția sa bogată și trecută de 60 de ani. Nu este un om rău, însă posedă trăsăturile ce îl transformă în marioneta altora: este laș și influențabil. Personalitatea sa este, în parte, rezultatul educației primite de la mama sa: o femeie ce își adoră fiul, pentru care ar fi în stare chiar să ucidă; Gabriela sau „Fulguleț”, cum este alintată de apropiați, are o singură preocupare majoră: să-i asigure fiului o viață cât mai lipsită de griji.
2. Diana Tamaș este varianta feminină a lui Patrick, însă cu o doză mult mai mare de răutate. Este, probabil, cel mai contrastant personaj: tipul femeii fatale, remarcată de toate persoanele de sex masculin. Artistă la Teatrul Arlechino, este de o frumusețe rar întâlnită, însă pe măsura frumuseții fizice este sluțenia caracterului. Ca și în cazul lui Patrick, acest caracter este rezultatul educației primite: de mică, Diana a fost admirată, chiar divinizată de părinți, în defavoarea surorii sale, Cireșica. De mică, toată lumea o iubea doar pentru faptul că era frumoasă, ignorându-i răutățile gratuite. Diana este rea, răzbunătoare, capabilă să calce pe cadavre pentru a obține ceea ce își propune. Ca și Patrick, este conștientă de efectul pe care frumusețea ei îl are asupra celorlalți. Chiar dacă ea a fost întotdeauna „vedeta” familiei, își urăște sora și nu ezită să fie răutăcioasă la adresa acesteia, ba chiar se bucură nespus atunci când cei din jur le compară și indiscutabil, îi recunosc superioritatea.
3. Dragoș Mateiescu, iubitul și colegul Dianei, este tipul de „cretin superb”, cum își numește doamna Brașoveanu unele personaje; actor șarmant, cu o mulțime de admiratoare, este manipulat după bunul plac de Diana.
Categoria „sluților”
1. Cireșica Tamaș este, din punct de vedere al aspectului fizic, exact opusul surorii ei, Diana. Parcă toate defectele fizice s-au reunit în persoana ei, neratând niciunul, iar cei din jur nu se abțin s-o constate. Descrisă de colegii de serviciu ca fiind de „o urâțenie fascinantă”, nici familia nu o menajează, propria mătușă poreclind-o „Ciorica”, din cauza tenului închis la culoare. De mică își urăște sora și treptat, restul familiei; pe Diana o urăște pentru că întruchipează tot ceea ce ea nu este și nu va fi niciodată, iar pe ceilalți membri ai familiei deoarece o preferă în mod evident pe Diana doar pentru frumusețea ei.
2. Emil Mărgescu, admirator devotat al Monicăi, nepoata Luizei Miclea. Obez, toată viața a fost ocolit de lume, ca și Cireșica/Ciorica. Complexat de mic, singura sa dragoste a fost Monica. Chiar dacă ea nu i-a împărtășit sentimentele, o divinizează chiar și după moarte și este hotărât s-o răzbune.
3. Ioana Vlase, nepoata îndepărtată a lui Fulguleț (mama lui Patrick). Nu o ajunge nici pe departe pe Cireșica în sluțenie, fiind mai degrabă ștearsă, lipsită de feminitate. Însă caracterul justifică pe deplin încadrarea în categoria sluților, ajungând-o mai degrabă pe Diana. Extrem de ambițioasă, lipsită de scrupule, este în stare de orice pentru a-și atinge scopul. Genul de persoană care știe exact ce vrea și nu se dă în lături din fața niciunui obstacol. Sătulă de viața dură și plină de privațiuni, de batjocura altora (a fost violată de un profesor în clasa a IX-a), este gata să facă orice pentru a se îmbogăți. După moartea mamei, își vinde casa și pleacă din orașul natal, Slatina, pentru a se realiza în Capitală. Și vai de cei care îi vor sta în cale!
4. Cecilia Mărgescu, sora lui Emil, deși personaj secundar, merită menționată în această categorie. Are aceeași problemă ca fratele ei, este obeză, motiv pentru care nu a reușit în viață nici pe plan profesional, nici personal; deși vorbește fluent 8 limbi străine, nu a fost angajată pe un post mai bun din cauza aspectului fizic. Ca și fratele său, este măcinată de faptul că la aproape 40 de ani nu are o familie.
Ce se va întâmpla cu aceste personaje, ce secrete tulburătoare ies la iveală și mai ales, cum se va termina totul veți descoperi citind cartea. Astfel, veți citi nu numai un roman polițist, ci o adevărată lecție despre natura umană.
Lectură plăcută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu