joi, 28 august 2014

Un omagiu emoționant adus Rodicăi Ojog-Brașoveanu


Rodicăi Ojog-BrașoveanuCe zi este azi? 28 august, o zi specială. Nu, nu este sărbătoare, nu vă grăbiți să le spuneți „La mulți ani!” cunoștințelor ce poartă un nume de sfânt. Un „La mulți ani!” s-ar fi cuvenit să-i spunem, totuși, cuiva; doamnei Rodica Ojog-Brașoveanu, dacă ar mai fi fost în viață.
28 august 1939: data la care doamna literaturii polițiste românești a venit pe lume. O dată considerată prea târzie de scriitoare, declarând că i-ar fi plăcut să se nască mai devreme, în „la belle époque”, despre care auzise de la înaintași și ale cărei ecouri nu se stinseseră încă în primii ani ai deceniului 4. O perioadă frumoasă, cu baluri fastuoase, cu eleganță atât în îmbrăcăminte, cât și în maniere.
Într-adevăr, marea scriitoare avea motive să tânjească după acele vremuri. Vremurile ulterioare nașterii ei aveau să fie tulburi, urmând cel de-al doilea război mondial, instalarea comunismului, ce au adus cu sine consecințe nefaste pentru familia Ojog.
Fiica unei profesoare și a unui avocat, a urmat primele clase la „Maison des francais”, perioada pe care o consideră cea mai fericită; nu începuse încă „goana după burghezi”. Apoi a urmat liceul „Domnița Ileana”, actualul „Mihai Eminescu”.
O dată cu venirea la putere a regimului comunist, tatăl său, avocatul Victor Ojog a fost arestat pe motive politice. „Am avut o copilărie urâtă, în sensul că eram săraci, trăiam din vânzarea lucrurilor din casă – un tablou, un covor, o bijuterie, o mobilă, un serviciu de masă, o tavă de argint – tot sperând că vin americanii. Tata nu avea serviciu… El neavând serviciu, noi nu aveam cartelă – pentru că totul se vindea pe cartelă. Ca adolescentă, am oftat tot timpul că m-am născut aici si nu la vreo trei mii de kilometri mai spre Vest. Comunismul era din ce în ce mai dur, era epoca Gheorghiu Dej si Ana Pauker. “Ana, Luca si cu Dej, bagă spaima în burghezi” – era unul dintre sloganurile vremii. Era sărăcie, ceaiurile noastre erau cu biscuiți si rahat, cu sandvișuri economice (multă pâine și o felie de salam). Dacă aveai o fustă bună, un pulovăr si niște pantofi de 250 de lei, erai cea mai elegantă.”– sunt cuvintele doamnei Brașoveanu, desprinse parcă dintr-un roman de-al ei.
După absolvirea liceului, îi calcă pe urme tatălui său și se înscrie la Facultatea de Drept, Universitatea din București. Însă după 2 ani, în 1956, este arestată și exmatriculată pe motive politice. Acuzația: solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. De abia în 1962 este reabilitată și i se permite să reia studiile, după un an ca muncitoare la fabrica de medicamente Galenica. „Să reia studiile” este mult spus; dă din nou admitere la Facultatea de Științe Juridice din Iași, pe care o absolvă în 1967, la Universitatea din București.
După ce este exmatriculată se căsătorește cu un aristocrat neamț din Timișoara, prima ei dragoste. Au divorțat repede, pentru că el nu îi înțelegea nevoia de a fi o femeie independentă, cu o carieră proprie, iar ea nu se mulțumea doar cu statutul de nevastă bună și gospodină.
Mai târziu s-a căsătorit cu actorul și scriitorul Cosma Brașoveanu, mariaj ce a durat 18 ani, până la moartea lui. Cuplul lor era remarcat prin distincție și eleganță. Cu o seară înaintea morții actorului, cei doi au fost zăriți la o masă la Casa Scriitorilor. Întrebați ce sărbătoresc, au răspuns „Viața!”. Ca o ironie a destinului, a doua zi, actorul Cosma Brașoveanu s-a stins din viață, în urma celui de al cincilea infarct. Puțini știu că romanul Fiara, semnat Cosma Brașoveanu, a fost continuat de soția acestuia; altfel nu ar fi fost finalizat, în condițiile morții neașteptate a autorului.
Tot Cosma Brașoveanu a încurajat-o să-și înceapă cariera de scriitoare: Cosma, soțul meu, mereu îmi spunea să încerc să scriu, dar eu nu voiam, mă temeam să nu ajung să am doar o operă de sertar. Și atunci, el mi-a spus: <Uite, dacă scrii cinci pagini până vin de la spectacol, te scot la bar!>. Și cu asta m-a agățat: scriam de rupeam masa.”
După 7 ani de practică, a renunțat la avocatură în favoarea literaturii. Și înțeleaptă alegere a făcut! Altfel am fi pierdut un scriitor valoros, iar literatura română ar fi fost mai săracă. Pe 2 septembrie 2002, doamna Brașoveanu a plecat dintre noi, fiind diagnosticată cu „abces pulmonar și insuficiență cronică cardiacă”.
 Recomandăm totodată să citești și
Am ales să îi aduc un omagiu valoroasei scriitoare rezumându-i viața în câteva rânduri. Pentru că însăși viața ei poate fi un subiect de roman. Orice share pe rețelele sociale este considerat un omagiu din partea ta. Mulțumim.
Bibliografie:
http://mariana-badea.ro/?p=303
http://www.formula-as.ro/1999/369/lumea-romaneasca-24/in-vizita-la-marea-maestra-a-romanului-politist-rodica-ojog-brasoveanu-675
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rodica_Ojog-Bra%C8%99oveanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu