Lumea stătea în
jurul lor și-i aplauda, când o văzu în mulțime pe blonda cu blana pe umeri și
cu poșeta mov a mamei ei în mână, venind spre ei foc și pară. Deodată, Ramona a
început să strige: „Poșeta mamei, aia e poșeta mamei, n-are ce căuta la tine!”.
Blonda rânjea,
fluturându-i poșeta prin față, iar Ramona se repezi la ea, încercând să i-o smulgă.
Tot trăgând amândouă de poșetă, căzu din ea o oglinjoară ce se făcu țăndări. Ca
vrăjită,http://literaturapetocuri.ro/la-granita-dintre-vechi-si-nou-de-sorina-ciocarlan-capitolul-3.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu