Portugalia partea II

Într-un articol trecut, vă spuneam despre două dintre orașele Portugaliei, Porto și Lisabona. Însă mai sunt și alte locuri pitorești de descoperit în această frumoasă țară:

Sintra
E păcat să ajungi în Portugalia și să nu dai o fugă până la Sintra. Regiune superbă, plină de castele: Castelul da Pena, Palatul Quinta da Regaleira, Castelul Maurilor, Palatul Nacional… Toate sunt frumoase și numai bune de vizitat, de ne-ar ajunge timpul… O să vă spun ce am reușit eu să văd:

Quinta da Regaleira
Purtând numele baronoasei Regaleira, palatul a fost construit în ultimii ani ai monarhiei portugheze. Puțini dintre cei care admiră palatul și împrejurimile cunosc 
faptul că acestea sunt pline de simboluri și misticism.
Carvalho Monteiro, un baron al cafelei brazilian, este cel care și-a pus amprenta definitorie asupra domeniului. Se pare că parcurgerea împrejurimilor palatului reprezintă o călătorie inițiatică, atât palatul, cât și grădina, fiind pline de simboluri masonice, ale calaverilor templieri și ale alchimiei.
Dacă ați ajuns până aici, trebuie neapărat să vizitați fântâna inițiatică, ce prezintă o semnificație mistică: cele nouă ceruri și nouă cercuri ale iadului, coborând până la 27 de metri. Recunosc că mi-a fost cam frică să cobor, să fie ceva energii la mijloc sau răul meu de înălțime să fie de vină?
Inițiată sau nu în misticism, pot spune cu mâna pe inimă că împrejurimile sunt absolut superbe!


Palacio da Pena

O priveliște de-a dreptul încântătoare, o construcție deosebită și… ceea ce nu am văzut prea des la alte palate și muzee, colorată. Se vizitează atât parcul, cât și palatul propriu-zis, dar aveți grijă! Nu vă faceți iluzii că puteți ajunge pe jos, altfel vă va prinde a doua zi! Alegeți ori un autobuz, ori una dintre mașinile conduse de băieții de pe acolo! Este ca un job pentru ei, stau la dispoziția turiștilor pentru a-i conduce la 
înălțime.
Autobuzul vine la ore fixe, dar dacă vreți să oprească, trebuie neapărat să-i faceți semn cu mâna. Noi ne-am așezat în stație și degeaba, ne-a dat ignore. Până la urmă tot cu unul din băieții cu mașini am mers. Drumul este destul de lung și plin de serpentine, așa că bine ar fi să nu suferiți de rău de mișcare.

Cascais este litoralul lor, alături de Estoril. Amândouă stațiunile sunt una lângă alta. La Cascais chiar pot spune că mă simțeam ca în telenovelele braziliene! Stai pe faleză, privești oceanul și tipii care joacă volei pe plajă, asculți bossa nova și bei pina colada din scoarță de ananas. De pe faleză poți cumpăra ananas scobit, în care ți se pune ce vrei să bei: piña colada, vin, caipirinha etc. Super experiență!

Cascais este aproape de Boca do Inferno, însemnând „Gura infernului” și caracterizată cel mai bine prin cuvintele „natură dezlănțuită, sălbatică”. Formațiunea născută din prăbușirea unei peșteri are exact forma unei guri, relieful fiind unul abrupt, deschizându-se direct spre ocean. În acea prăpastie și-au pierdut viața mai multe persoane, cel mai des pescari, mărturie fiind plăcile comemorative.
O placă ce m-a intrigat este cea care ne informează despre înscenarea de suicid a misticului, magicianului și astrologului Aleister Crowley. Se pare că în 1930, a făcut o farsă împreună cu scriitorul Fernando Pessoa, prin care și-a înscenat suicidul prin aruncarea în apele oceanului la Boca do Inferno. Pessoa chiar susținea că i-ar fi văzut fantoma, iar peste trei săptămâni, la o expoziție din Berlin a picturilor sale, și-a făcut apariția nimeni altul decât… Aleister Crowley în carne și oase!
Atenționare: nu coborâți prea mult dacă aveți rău de înălțime! Eu am încercat și m-am întors imediat, aproape mi se făcuse rău.

Cabo da Roca, „Aqui, onde a Terra se acaba e o Mar começa…” (Camões), cel mai vestic punct al Europei. Este o experiență unică să te afli acolo, deși pot spune că e locul care mi-a dat cei mai mulți fiori și nu neapărat în sensul bun. Poate răul de înălțime vorbește pentru mine, dar cred că orice om cu instinct de conservare funcțional are o senzație ciudată odată ajuns acolo.
Nu pot explica exact, dar înălțimea, hăul, faptul că mă aflam la capătul Pământului la propriu, pustietatea, toate acestea mi-au dat o senzație ciudată și dorința de a mă întoarce cât mai repede. Mă gândeam numai la cât de nasol trebuie să fie noaptea pe acolo, mai ales din cauza vântului puternic. Temperatura scăzuse simțitor, iar distanța era doar de câțiva kilometri!
Avertizări: nu vă apropiați prea mult de margine dacă aveți rău de înălțime și asigurați-vă că aveți haine mai groase la voi! Chiar dacă este o zi călduroasă, vântul bate cu foarte mare forță. Inutil să vă spun că fustițele și rochițele n-au ce căuta, poate doar dacă programați un striptease sau vreți s-o imitați pe Marilyn Monroe!
Ce nu mi-a plăcut la Cabo da Roca? Vântul și faptul că toată lumea se îmbulzea să facă poze cu celebra piatră cu citatul lui Camões. Chiar se stătea la coadă! Cum termina cineva de pozat lângă piatră, trebuia să te grăbești, altfel cineva ți-o lua înainte. Până la urmă, m-am lăsat păgubașă. E punctul cel mai vestic, și ce? N-am venit să fac poze cu o piatră, ci să admir peisajul.
Iubitorii de natură cu siguranță se vor regăsi în această mică escapadă.
Ce spuneți? Treceți Portugalia pe listă?

Comentarii