Povești cu microbiști de la Cupa Mondială (și nu numai)


Zilele acestea, fotbalul este subiectul principal, pe buzele tuturor. Nu mă consider neapărat microbistă, dar nu există Campionat European sau Mondial pe care să-l ratez. Și recunosc, nu aș putea să urmăresc un meci în public, la o terasă, alături de oameni civilizați. Țip, înjur, mă cert cu arbitrul, chiar și cu jucătorii… Strig după ei când sunt gata să faulteze sau le cer socoteală… „Ce-ai făcut, mă, de ce faultezi, vrei 11 metri?”. 
Vero, prietena și colega mea de la Literatura pe Tocuri, îmi spunea că îi amintesc de bunicul ei atunci când se uita la meciuri. Și așa mi-am adus și eu aminte de niște lucruri… Povești cu microbiști, povești de la campionate… La unele am fost martoră, pe altele le-am auzit, cert este că se potrivesc de minune sezonului:
                                                            
                                                          „Cu niciunu’!”
Nu numai eu i-am adus aminte lui Vero de bunicul ei; povestindu-mi despre el, ea mi-a adus aminte de un personaj din copilăria mea. Fratele bunicii (nu știu exact ce grad de rudenie există în raport cu mine, unii spun că se numește „străunchi”), același cu  poveștile stranii și adevărate. Omul ăsta era pasionat de fotbal. Nu rata niciun meci, poreclea jucătorii: „Batistuța” în loc de „Batistuta”, „Nemerilo” în loc de „Ronaldinho”… Mureai de râs să-l asculți și dacă nu dacă nu-i cunoșteai stilul, nu înțelegeai despre cine vorbea. Eram copil, dar țin minte de parcă ar fi fost ieri cum se uita la un meci foarte concentrat, nelăsând să-i scape nicio fază. Eu, văzându-l atât de pătruns, îl întreb: „Dar tu cu cine ții?”. La care el, fără să-și dezlipească privirea de pe ecran: „Cu niciunu’!”. Mă gândeam eu: „Dacă nu ține cu nimeni și e atât de prins, îți dai seama dacă ar ține?”.
                                                      În genunchi la 11 metri
Pe asta mi-a povestit-o cineva. Un nene care trăia atât de intens meciul, încât atunci când se ajungea la 11 metri, de fiecare dată când îi venea rândul echipei favorite, se punea în genunchi în fața televizorului și se închina. „Doamne!”- făcea și se ruga el acolo, iar când marca echipa adversă, își manifesta dezaprobarea prin „Țțțțțțțțț!”. Când se uita el la meci, știa toată strada!
                                                         Ronaldinho și iaurtul 
Amintirea aceasta este pierdută în negura timpului. Știți flash-urile acelea din copilărie, pentru care n-ai băga mâna în foc? Așa este și aceasta, cu Ronaldo (nu Cristiano, ci Ronaldo al brazilienilor, care era la modă pe vremuri, prin 1998) sau Ronaldinho, chiar nu mai știu care din ei, dar tind să cred că Ronaldinho, făcând reclamă la iaurt. Sunt aproape sigură că eram prin vara anului 1998… Am căutat reclama pe Internet, dar n-am găsit nimic. Probabil pentru că atunci nu stăteau lucrurile ca astăzi, când găsești orice pe Internet, dar sunt convinsă că există. Văd și acum afișul lipit pe un geam, la mare. De fapt, în mai multe locuri. Își amintește cineva? Dacă da, spuneți, vreau să scap de sentimentul că fabulez!
                                               
                                            Finala Franța-Brazilia din 1998
O țin minte de parcă ar fi fost ieri, în ciuda faptului că eram un copil și că au trecut 20 de ani! Ce m-am mai ofticat! Nici atunci nu țineam cu Franța și tot au câștigat! Dovada că țin minte atât de bine este imaginea de sus cu stadionul. Știu că atunci o întrebam pe maică-mea dacă se vor urca jucătorii acolo, în locul de unde se filma. Întrebări tipice de copil, ce să-i faci! De curând, am dat întâmplător de o emisiune ce rememora toate campionatele mondiale de fotbal. La cel din 1998, am revăzut acea imagine și mi-am amintit-o de parcă ar fi fost cu o zi în urmă. De fapt, nu o uitasem niciodată: era aceeași imagine, doar că azi deteriorată, cu dungi din acelea ce subliniază trecerea timpului. Sunt sigură că s-a deteriorat în timp, pentru că acum 20 de ani, dungile nu erau acolo. Imaginea era clară și spre deosebire de reclama la iaurt, da, pot băga mâna în foc pentru asta.
Voi ce amintiri legate de campionatele de fotbal aveți?
                                          
Surse foto: pexels.com, wikipedia

Comentarii

  1. hahahha
    Sorina, esti bestială!
    Ar trebui să mergem împreună la un meci pe stadion. Eu nu mă sfiesc să strig :P
    În cei 3 ani de fotbal , cât a făcut Răzvi , m-am si certat cu mame mai bolânde ca mine. Învățau copiii la violență( rupe-i tricoul, dă-i un cot ... etc) . Să vezi ce politicos își cereau scuze când îmi aratam coltii. Pfffff, ce face fotbalul asta din femei :P
    fain articol <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. merci! ti-am zis ca mi-ai dat o idee de articol! da, ar fi ceva sa mergem la un meci din campionat :)) foarte bine ca ti-ai spus punctul de vedere, fotbalul nu trebuie asociat cu violenta! am fost placut impresionata la mondialul asta sa vad suporteri din echipe diferite, unii langa altii, fiecare cu favoritii lui. fara sa se ia la bataie! un tip cu o pancarta "Falcao the best" si langa el, unul cu "Kane, score a goal!". fara sa-si care pumni, fara sa se injure, fara sa dea foc la scaune. pur si simplu se bucurau de meci, sustinandu-si echipa favorita.

      Ștergere
  2. Funny articol! :D Si eu am observat ca ne raman mult mai bine intiparite in minte amintirile asociate cu evenimente importate pentru lumea din jur, ce se intampla in paralel. Parca se molipsesc toate de importanta lor. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci! Da, si cand esti pus in acelasi context (de ex., cand urmaresti la televizor un nou campionat, cand revezi imagini de atunci), revin amintirile, chiar daca sunt ingropate de multi ani.

      Ștergere
  3. Ma bucur ca ai patima in sange si iti place sa ii antrenezi pe oameni. Eu nu-s microbista, dar am mers pe stadioane. Imi placea sa strig jucatorii pe stadion, sa fac valuri si sa cant cu galeria. :) Si pentru ca sunt praf la fotbal, atunci cand s-au strigat jucatorii la meciul Steaua-Dinamo, am gresit numele unuia, dar nimeni nu s-a crizat. Au inteles ca sunt pe langa subiect. In rest, campionat national, mondial, efectiv nu ma intereseaza. Fac Romania de ras.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E, se intampla sa incurci numele :)) Eu nici nu-i stiu pe jucatorii nostri din prezent :)) Nu prea le am cu campionatele astea intre cluburi, nici macar cu campionatul national. Dar ma activez la tot ce inseamna campionat european sau mondial :))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu